Provocarea ca instrument de motivare către depășirea limitelor
În coaching, folosim provocarea ca instrument de motivare către depășirea limitelor impuse de ceilalți, de mediu sau de noi înșine.
Am vorbit despre provocările în coaching executiv pragmatic în prima mea carte, "Provocări și echilibru în Coaching Executiv Pragmatic", publicată înainte de pandemie. Tot acolo am descris și echilibrul, soluția de armonizare a provocărilor și de canalizare a energiei lor către rezultate.
Vremea a trecut, lumea s-a închis, o puzderie de temeri au traumatizat conștiința colectivă, întâi despre sănătate, apoi despre siguranța vieții, amenințată de un război care, deși pe alte meleaguri, a părut că ajunge peste tot prin lume, măcar la nivel mediatic, facilitat de interconectivitatea pe care tehnologiile de azi ne-o oferă.
Provocările de coaching executiv într-o altă zonă de coaching: life coaching
Mă întreb acum, pe măsură ce redescopăr oameni, colaboratori, clienți, colegi, prieteni, fiecare mai mult sau mai puțin transformat de experiența acestor ani ciudați recenți, cum s-ar vedea provocările de coaching executiv într-o altă zonă de coaching: life coaching, zonă devenită mult mai necesară, în perioada aceasta de tranziție de la cum era înainte de marea închidere a lumii, către următoarea etapă de stabilitate, la care nu s-a ajuns încă.
Și cum în timpul care a trecut de la perioada în care scriam articole de blog lunare, până acum, mi-am însușit un nou hobby, pe care îl practic cu entuziasm, grădinăritul, voi adăuga provocărilor de life coaching, pe măsură ce le studiez, exemple din lumea naturală, de la plante și ecosisteme care susțin viața de milenii, dinainte de tehnologie, dinainte de credințele umane de supremație asupra a orice, inclusiv asupra mediului înconjurător.
Provocarea recunoașterii în Life Coaching
Prima provocare de coaching executiv pragmatic, provocarea recunoașterii, este despre nevoia de recunoaștere, apreciere și validare, implicit despre stilurile de leadership care se dezvoltă în funcție de preferințele individuale și de abilități.
În life coaching, probabil că această provocare se află la baza tuturor celorlalte. Din copilărie, învățăm o varietate de tehnici de a obține atenția părinților și a altor adulți. Creștem și diversificăm aceste tehnici. Depinzând desigur și de capacitatea adulților de care suntem înconjurați de a ne valida și acorda recunoaștere pentru eforturi, începem să îmbunătățim sau să schimbăm din tehnici, în paralel simțindu-ne recunoscuți sau respinși, validați sau judecați, sau, de cele mai multe ori, undeva între.
În grădină, plantele înfruntă zi de zi provocarea recunoașterii. Prima lor probă, încadrarea de către noi, îngrijitorii grădinii, în buruiană sau plantă folositoare, deseori are ca miză însăși supraviețuirea. Apoi, decizia noastră de a le uda și hrăni, are multe de a face cu beneficiile pe care le recunoaștem fiecărei plante. Și, la fel cum pentru oameni, a primi apreciere depinde și de competența celorlalți de a oferi recunoaștere, la fel și pentru plante, depinde de ce crede sau știe grădinarul, dacă le va aprecia sau nu.
Spre exemplu, păpădia sau macul. Ambele pot fi considerate buruieni, în accepțiunea agriculturii tradiționale, pentru că nu sunt printre legumele “domesticite” de om și pentru că se înmulțesc foarte repede. Însă ambele au utilități multiple, în permacultură: sunt plurivalent terapeutice, atrag polenizatori, constituie biomasă și nu necesită îngrijire.
La spectrul opus, solanaceele - roșii, vinete, ardei, cartofi - sunt plante folositoare, valoroase, pentru că ne hrănesc, astfel că le oferim atenție, timp și resurse, chiar dacă sunt pretențioase, capricioase și vulnerabile la dăunători.
Oare cum se prezintă echilibrul în grădină, în provocarea recunoașterii? La fel ca și pentru fiecare dintre noi, depinde de la plantă la plantă și de la ecosistem la ecosistem. Depinde, desigur, și de grădinar!
Coming next: provocarea responsabilității, a doua provocare de coaching executiv pragmatic, în life coaching și... în grădină!
