În coaching, ca și în viață, spațiul este un concept folosit pentru a descrie un evantai de factori pe fundalul cărora se desfășoară acțiunea, factori ce contribuie în diferite măsuri la efectele generate. Subtil și intangibil, ca soarele iernii, spațiul e una din acele realități greu de descris, dar a cărei existență este acceptată, deși prea puțin înțeleasă. E acolo, e ceva, produce consecințe, dar nu prea știm ce să facem cu ele sau dacă ar fi ceva de făcut.
Cu toate acestea, ni se întâmplă des să ne plângem de un mediu de lucru care ne demotivează, ori de un cadru social pe care am vrea să îl evităm, sau, dimpotrivă, să ne mirăm de locuri și oameni care ne energizează, sau de contexte care, inexplicabil, ne atrag și par să ne împlinească.
- Cum am putea să devenim mai conștienți de spațiile din viața noastră?
- Cum am putea să utilizăm, în beneficiul nostru, efectele inerente ale spațiilor prin care trecem?
- Ce rezultate ne facilitează un spațiu adecvat nevoilor noastre?
- Și, mai ales, în ce măsură este spațiul o temă de creștere personală?
Spațiul, o temă de creștere personală?
Din perspectivă de coach, am grijă ca fiecare client să aleagă spațiul cel mai confortabil lui/ei, pentru desfășurarea sesiunilor: de la birou până în mijlocul naturii. De multe ori am observat că, pe parcursul relației de coaching, deschiderea clientului către a explora spații noi evoluează, aproape în același ritm cu obiectivele atinse. Ca și când ar exista o legătură subtilă între locusul intern de control și încredere intrapersonală, pe de o parte, și... spațiul extern care devine interesant pentru client, adică locusul extern de control și încrederea în mediu.
Ceea ce duce la o curiozitate privind succesiunea evenimentelor. Spațiile noi devin prietenoase deoarece clientul experimentează soluțiile dorite? Sau poate, invers, soluțiile accesate de client constituie motivații pentru explorarea de noi spații?
Desigur, o astfel de dilemă, în coaching pragmatic, o abordăm ca provocare, în sine, de a descoperi un spațiu de percepție mai amplu, care să includă ambele posibilități, precum și altele, alternative celor două care au inițiat dilema.
Spațiul, explorare în pași de coaching
Fiecare din noi abordează intuitiv spațiile prin care trecem, poate fără a le numi cumva anume sau fără a le acorda atenție activă, în baza familiarității cu ele. Iată câteva tipuri de spații:
- Acasă, spațiul personal
- La muncă, spațiul profesional
- În oraș, în concedii, în călătorie, spațiul recreativ
- Cine suntem noi, în fiecare din aceste spații?
- Cât de ușor ne este să trecem dintr-un spațiu în altul?
- Ce se întâmplă dacă persoanele sau contextele din spațiile noastre ajung să se intersecteze?
- Cum acționăm atunci când avem de prioritizat între spații?
- Cum gestionăm problemele aferente fiecărui spațiu?
Toate aceste întrebări sunt posibile căi de explorare, prin coaching, a importanței spațiilor din viața noastră. La fel ca și experiența și abilitățile individuale, spațiile pot deveni puncte forte, care să ne ajute să ne îmbunătățim viața, dacă le acordăm grija necesară.
Ai rezonat cu ideile din acest articol? Ai vrea să încerci să aplici în viața ta câteva din provocările întâlnite aici? Programează-ți prima sesiune de coaching pragmatic, pro-bono, folosind butonul de pe prima pagină.
Poți începe să valorifici energia naturală a spațiilor din viața ta !
PS. Titlul articolului mi-a fost inspirat dintr-un articol trecut, Relații care te ridică, relații care te coboară.