A început toamna. Câteva zile blânde, parcă vrând să ne poarte pe aripile cântecului despre vara indiană, deschid cortegiul lunilor renumite a fi ploioase și întunecate. August s-a făcut septembrie, ziua s-a scurtat. Septembrie alunecă discret, cu nori pufoși sculptați peste albastru cristalin. Octombrie așteaptă după colț, cu mesaje delicat țesute printre picături de ploaie, să ne roage frumos să trecem la haine mai groase, șaluri și eșarfe.
Aceasta este o perspectivă.
Deschizi televizorul sau un site de știri. O nouă maladie se pregătește să își întindă umbra hidoasă peste cenușa ultimilor ani bolnăvicioși. Războiul numără în continuare zile funebre. Și cresc prețurile. Va trebui să stingem luminile și să reducem consumul. Oricum, apocalipsa este deja aici. Să ne lamentăm. Să învinovățim. Să lenevim în liniște. Oricum nu e nimic de făcut.
Și aceasta este o perspectivă.
La muncă, la școală sau oriunde ai de mers ca să faci niște treabă, aceleași liste de îndatoriri și aceiași oameni care te observă sau te verifică, stau pe metereze. Zilele seamănă unele cu altele, responsabilitățile nu se termină vreodată, colegii parcă trag chiulul, managerii și clienții parcă-s din ce în ce mai pretențioși. Lucratul de la birou este obositor. Lucratul de acasă e și mai și. Te plictisești și te superi. Pentru tot felul de lucruri, mari și mici. Pe oricine are ghinionul să fie atunci acolo, în calea stării tale de spirit.
Și aceasta, tot o perspectivă.
Azi ai mai învățat ceva. Ai întâlnit noi oameni. Proiectele noi seamănă cu cele vechi, dar au și câte ceva diferit... din fericire! E plăcut să lucrezi și să vezi rezultatele. Ești recunoscător pentru compania unor colegi și te bucură aprecierea unora dintre manageri și clienți. Sunt și obstacole, și oameni care nu par deloc binevoitori, și circumstanțe dificile. Dar ai încredere că, după ceva vreme și cu ceva înțelepciune adunată pe parcurs, de rămas vor rămâne cele bune. Și rezultatele și amintirea gingașă a experiențelor de până acolo. Ca o zi călduță de toamnă, cu soare tandru, adieri răcoroase și promisiunea de mai bine.
O altă perspectivă.
Cum alegem perspectivele din care abordăm viața, zi de zi? Ce influență are asupra noastră mediul, cu reprezentările, explicațiile și liniile narative pe care ni le oferă? Dar oamenii, cu perspectivele lor? Ei cum afectează modul nostru de a fi, sau de a face?
Cât de conștienți suntem de puterea pe care perspectivele le au asupra noastră? Perspective proprii, perspective ale altora?
Ce opțiuni avem pentru a face fiecare zi să fie mai bună, în ciuda, sau poate tocmai datorită, efectelor diverse pe care mediul și alți oameni le exercită către noi?
Iată câteva întrebări de la care ai putea începe, oricând, un proces de coaching cu tine însuți/ însăți.
