În coaching, autenticitatea este esențială, fiind baza peste care construiești spațiul sigur al relației. Autenticitatea și adresarea întrebărilor fac parte din modulele aferente programului Life Coaching Bootcamp. Găsești aici calendarul și poți descărca de aici broșura, ca să te pui la curent cu Școala și Clubul de Coaching Pragmatic, altfel zis, ca să poți beneficia din plin de ampla parte practică, experiențială, a stilului de viață și de lucru despre care noi, echipa ProgSquad, al cărei nucleu îl formăm eu și colegii mei mentori coachi, Ciprian și Iulia, vorbim în articole precum cel pe care tocmai îl citești.
În momentul în care nu îți mai permiți să fii tu, începi să te îndoiești de tine.
Un “aHa” autentic ne îndeamnă la acțiune!
Un “Aha” verbalizat sau nu, poate rămâne autentic atât timp cât îi întelegem profunzimea. Încă de când ne naștem, explorarea ne umple universul și începem să înțelegem importanța unui “aHa” transmis involuntar atunci când recepționăm informații. Un “aha” autentic ne îndeamnă la acțiune, la o explorare în profunzime, la cunoaștere și la dezvoltarea noastră personală. Întrebări precum “de ce?”, “cum?”, “unde?” etc sunt simple însă cu impact în aria noastră de cunoaștere pentru că sunt deschise și creează legatura cu informațiile suplimentare pe care le putem primi.
Creștem și începem să fim temători în fața întrebărilor.
Te-ai fi gândit vreodată că această simplă interjecție ar putea deveni neautentică, falsă? Nici eu, pentru ca nu o conștientizam. Creștem și ajungem să ne petrecem majoritatea timpului între corzile rigide ale socialului. Creștem și începem să fim temători în fața întrebărilor și mai ales, ajungem să alegem “aHa-urile” neautentice în defavoarea, în primul rând, a noastră. Prima dată se întâmplă în școală, unde, majoritatea elevilor încearcă să pară atotștiutori, alegând să confirme înțelegerea informațiilor pe care le primesc de la profesori deși poate ar mai fi existat loc de întrebari suplimentare.
- De câte ori nu ți s-a întamplat ca profesorul să întrebe la finalul orei dacă mai sunt întrebări cu privire la informațiile primite în cadrul cursului?
- Și de câte ori ai evitat să ridici mâna uitându-te în jurul tău pentru a vedea dacă tu ești singurul care mai are întrebări sau mai sunt și alții?
- De câte ori nu ți-ai dorit să eviți eticheta de elev a cărui înțelegere “este mai greoaie”?
- Și de câte ori ai ales să lași mâna jos, dând din cap afirmativ că totul este clar, doar pentru a nu intra peste pauza dintre ore evitănd astfel reproșurile celorlalți colegi?
“AHa-urile” pline de entuziasm întâlnite...
Deoarece ajungem să evităm să fim vazuți într-un fel sau altul, începem să devenim neautentici. “Aha-urile” pline de entuziasm întalnite cu ceva timp în urmă încep să se stingă, să dispară, să nu mai aibă valoare. Și apoi ne întrebăm: de ce unii sunt plini de informații iar alții par încorsetați, fără creativitate, fără direcție, fără opțiuni, angrenați parcă într-un mecanism meschin care îi transformă zi de zi în niște persoane neautentice?
Mi se întâmplă deseori să fiu în postura de a oferi explicații, de a oferi informații și astept plin de încredere un “aHa” care să bulbuce ochii celui care le primește. Rareori mai întâlnesc astfel de reacții și îmi dau seama imediat că “aha-ul” este neautentic deoarece nu văd entuziasmul, nu observ acțiunea imediat următoare de a explora și mai mult subiectul și mai ales, cu furnicături în stomac, primesc în perioada imediat urmatoare, cerința de a explica încă o dată același subiect, de a oferi aceleași informații. Rezultatul din punctul meu de vedere rămâne zero și ajung să angrenez la rândul meu un mecanism prin transcrierea acelor explicații în documente, pentru a fi reutilizate în viitor.
Ție, câte “aHa-uri” autentice ți-au mai rămas?
Ne distrugem sistematic “aHa-urile” și nu ne dăm seama de importanța lor. Nu te ajută cu nimic dacă ai o revelație neautentică transpusă într-un “aha” neautentic. În timp ce tu te antrenezi să confirmi situații pe care nu le înțelegi, altcineva, în același timp, utilizează întrebări deschise pentru a explora și mai mult subiectul și angrenează o serie de acțiuni care să îl ajute să stăpânească / înțeleagă și mai mult informațiile.
Toți primim același tip de informații, însă modul în care le gestionăm, filtrăm și le utilizăm depinde de autenticitatea pe care o alegem să le definească.
Ție, câte “Aha-uri” autentice ți-au mai rămas? Aha(m)…
