Parintii de gemeni sunt cei care traiesc de la un moment dat, la foc automat (in echipa cum s-ar spune). Cam asa am inceput eu cu Cristina sa traim de mai bine de un an. Ne-am dorit o pereche in miniatura iar binecuvantarea nu a intarziat sa apara.
Ea, o fetita minunata care a invatat manipularea emotionala de la varsta frageda si e atat de buna incat cu greu am reusit sa ne dam seama ce face cu noi (doar e dulcica, nu stie ea din astea, zambeste gingas, face cu ochiul si mai are si o atingere care te topeste instant). El, un baietel extraordinar, un jaguar cum imi place sa ii spun, care incearca zilnic sa ne supuna facand deseori pe autoritarul in timp ce ochii ii sclipesc ca dupa un exercitiu de uitat la soare.
Ea, o mama perfecta rodata la maxim care uneori nu mai stie de unde sa produca rabdare. Eu, un tata si atat care isi rupe bratele si spinarea facand pe eroul care ii tine pe amandoi in brate in acelasi timp desi timpul mi-a demonstrat in dese randuri ca miniaturile mai iau si in greutate.
Plimbarea cu ei in locuri publice este un teatru in aer liber cu intrare gratuita. Trecatorii se exprima deseori emotional atunci cand vad perechea chiar daca Ea este asociata mai degraba cu un baietel. Ce-i drept, parul mai scurt decat al Lui nu prea o ajuta desi in lobul urechilor stau mandri doi cercelusi. Nici genele dese si lungi si nici trasaturile frumoase si gingase ale fetei de prematur nu o dau de gol iar confuzia trecatorilor ii declanseaza instant un zambet de satisfactie. Istovirea isi arata coltii inainte de a iesi cu ei pe usa caci timpul petrecut pentru a pregati iesirea se bate de la egal la egal cu timpul petrecut efectiv in aer liber.
Tot ce tine de ingrijirea lor este ca o roata care se invarte incontinuu si uneori, chiar si o mica oprire a acesteia poate declansa haosul. Haosul este exprimat intr-un mod teatral, ca o scena care nu poate fi oprita pana cand nu trece prin toate fazele unei naratiuni: introducere, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. Chiar daca uneori vrem sa sarim peste etape pur si simplu este imposibil! Ei sunt scriitorii, deci nu prea avem cum sa ne bagam peste operele lor de arta.
Partea buna e ca scriu genuri literare diferite si nu prea avem cum sa ne plictisim. Ea, indragostita de cel liric punand accent mai degraba pe rondel, el, pasionat de cel dramatic imbinand cu succes comedia si drama. Parerea mea este ca vor fi niste oratori de succes dar cu scopuri diferite. Antrenamentul si-l fac cu noi caci suntem primii lor spectatori. In functie de aclamatiile si aplauzele noastre vor sti cum sa se muleze pentru a avea succes. Ei, niste inofensivi prin definitie, nutresc de fapt ganduri pe care noi nu le putem citi inca insa ne dam silinta sa le ghicim. Uneori avem succes, alteori o dam in non-sens.
Energia lor debordanta imi aduce aminte de copilarie, de acele vremuri in care sentimentele de teama erau inexistente. Foamea lor de a explora imi aduce aminte de faptul ca unul din scopurile omului este acela de a explora toata viata si nu ar trebui sa se opreasca din acest exercitiu pana cand va veni timpul sa stinga lumina.
Tu, in ce faza a explorarii te afli?
Inca ti se mai spune ca umbli “Hai – Hui” sau orice convorbire incepe cu “Bine, pe acasa…”?
#PragmaticLifeCoaching
