Pe parcursul scolii am avut parte de profesori mai buni, mai slabi. Tot ce am invatat s-a datorat modului in care profesorul a reusit sa creeze o legatura umana cu mine. Am avut materii la care nu reuseam sa inteleg lectiile chiar daca profesorul era foarte bun si materii la care intelegeam foarte bine chiar daca profesorul era mai slab pregatit.
Crescand mi-am dat seama ca diferenta o facea calitatea relatiei umane pe care o aveam cu profesorul. Nu mi-au placut niciodata profesorii care predau doar pentru ca primesc un salariu. Mi-au placut in schimb cei care stateau foarte bine la capitolul comunicare, care ma tratau ca pe un elev independent care isi poate alege singur informatiile pe care doreste sa le aprofundeze.
Calitatea relatiei umane a fost de baza si pentru ce a urmat dupa terminarea scolii. Am intalnit noi tipuri de profesori, de aceasta data in calitate de colegi de birou, echipa. De la unii, de care inca imi amintesc, am invatat lucruri importante pe care le aplic si acum , de la altii nu am reusit sa invat nimic desi erau experti pe domeniul lor. Diferenta era relatia interumana care ne lega si deschiderea fiecaruia de a impartasi din cunostintele proprii. Apoi mi-am dat seama ca de fapt asta este esenta echipei si ca in acest mod se poate colabora pentru un scop comun.
Am crescut impreuna si ne-am impartasit unul altuia din experientele profesionale, din cunostintele acumulate, din informatiile stranse de-a lungul timpului. Eram impreuna ca un fel de biblioteca la care aveam acces oricand iar principala legatura care sustinea rafturile sa nu se prabuseasca era relatia umana pe care o aveam. Apoi am trait sentimente intense de bucurie cand un nou membru al echipei crestea sub ochii nostri, alaturi si impreuna cu noi. Schimbul reciproc de informatii devenise un joc care ne placea pentru ca ne stimula intelectul. Am inceput sa atrag, aleg din reflex, oameni care isi doreau sa impartaseasca din cunostintele lor. Asa s-au construit echipele, triburile, scopurile si visurile comune.
Educatia (procesul de invatare) nu se termina niciodata, insa calitatea ei depinde de oamenii pe care ii intalnesti si pe care ii alegi sa mergi alaturi umar la umar, de la varsta frageda si pana cand incetezi sa mai ai un scop sau sa visezi.
#PragmaticLifeCoaching
