Un “Aha” verbalizat sau nu, poate ramane autentic atat timp cat ii intelegem profunzimea. Inca de cand ne nastem, explorarea ne umple universul si incepem sa intelegem importanta unui “aha” transmis involuntar atunci cand receptionam informatii. Un “aha” autentic ne indeamna la actiune, la o explorare in profunzime, la cunoastere si la dezvoltarea noastra personala. Intrebari precum “de ce?”, “cum?”, “unde?” etc sunt simple insa cu impact in aria noastra de cunoastere pentru ca sunt deschise si creeaza legatura cu informatiile suplimentare pe care le putem primi.
Te-ai fi gandit vreodata ca aceasta simpla interjectie ar putea deveni neautentica, falsa? Nici eu, pentru ca nu o constientizam. Crestem si ajungem sa ne petrecem majoritatea timpului intre corzile rigide ale socialului. Crestem si incepem sa fim tematori in fata intrebarilor si mai ales, ajungem sa alegem “aha-urile” neautentice in defavoarea, in primul rand, a noastra. Prima data se intampla in scoala, unde, majoritatea elevilor incearca sa para atotstiutori, alegand sa confirme intelegerea informatiilor pe care le primesc de la profesori desi cu siguranta ar mai fi existat loc de intrebari suplimentare.
- De cate ori nu ti s-a intamplat ca profesorul sa intrebe la finalul orei daca mai sunt intrebari cu privire la informatiile primite in cadrul cursului?
- Si de cate ori ai evitat sa ridici mana uitandu-te in jurul tau pentru a vedea daca tu esti singurul care mai are intrebari sau mai sunt si altii?
- De cate ori nu ti-ai dorit sa eviti eticheta de elev a carui intelegere “este mai greoaie”?
- Si de cate ori ai ales sa lasi mana jos, dand din cap afirmativ ca totul este clar, doar pentru a nu intra peste pauza dintre ore evitand astfel reprosurile celorlalti colegi?
Deoarece ajungem sa evitam sa fim vazuti intr-un fel sau altul, incepem sa devenim neautentici. “Aha-urile” pline de entuziasm intalnite cu ceva timp in urma incep sa se stinga, sa dispara, sa nu mai aiba valoare. Si apoi ne intrebam: de ce unii sunt plini de informatii iar altii par incorsetati, fara creativitate, fara directie, fara optiuni, angrenati parca intr-un mecanism meschin care ii transforma zi de zi in niste persoane neautentice?
Mi se intampla deseori sa fiu in postura de a oferi explicatii, de a oferi informatii si astept plin de incredere un “Aha” care sa bulbuce ochii celui care le primeste. Rareori mai intalnesc astfel de reactii si imi dau seama imediat ca “aha-ul” este neautentic deoarece nu vad entuziasmul, nu observ actiunea imediat urmatoare de a explora si mai mult subiectul si mai ales, cu furnicaturi in stomac, primesc in perioada imediat urmatoare, cerinta de a explica inca o data acelasi subiect, de a oferi aceleasi informatii. Rezultatul din punctul meu de vedere ramane zero, si ajung sa angrenez la randul meu un mecanism prin transcrierea acelor explicatii in documente, pentru a fi reutilizate in viitor.
Ne distrugem sistematic “Aha-urile” si nu ne dam seama de importanta lor. Nu te ajuta cu nimic daca ai o revelatie falsa transpusa intr-un “Aha” neautentic. In timp ce tu te antrenezi sa confirmi situatii pe care nu le intelegi, altcineva, in acelasi timp, utilizeaza intrebari deschise pentru a explora si mai mult subiectul si angreneaza o serie de actiuni care sa il ajute sa stapaneasca / inteleaga si mai mult informatiile.
Toti primim acelasi tip de informatii, insa modul in care le gestionam, filtram si le utilizam depinde de autenticitatea pe care o alegem sa le defineasca.
Tie, cate “Aha-uri” autentice ti-au mai ramas? Aha(m)…
#PragmaticLifeCoaching
