M-am intrebat in dese randuri ce caut la oameni si nu de putine ori am fost nevoit sa aleg intre inteligenta si intelectualitate. Dar, aproape mereu am ales inteligenta iar in putinele cazuri cand am mers pe mana intelectualitatii a fost doar din cauza propriei mele comoditati.
Afirmatia ca o persoana este inteligenta datorita bagajului de cunostinte acumulat de-a lungul timpului nu este altceva decat un fals pe care il propagam in detrimentul adevaratei inteligente care nu are nimic de a face cu acumularea de informatii. Creierul care ajunge in timp sa ne guverneze actiunile, viata, deciziile etc., nu este decat un sertar mai gol sau mai plin in functie de ce am dorit sa pastram in el. E un sertar la care apelam pentru a reactiona la anumiti stimuli, este calitatea de a fi bine informat. Intelectualitatea este oferita de creier si nu are nici in clin si nici in maneca cu inteligenta. Adevarata inteligenta o regasim de pilda la copii, deoarece acestia nu au ajuns sa fie guvernati inca de creier, periferia propriei existente. Inteligenta este insa "periculoasa" deoarece este spontana, aduce poezie, iti invata pasii sa danseze, iti face viata o bucurie, o sarbatoare, un ras continuu, iti da simtul umorului si implicit inteligenta unui om nu poate fi gestionata de ceilalti pentru ca este imprevizibila. Viata traita doar cu ajutorul creierului este mecanica, monotona, te blocheaza in a nu risca. Oamenii in general vor ceea ce nu se poate: siguranta pe tot parcursul vietii insa un om inteligent stie ca acest lucru este imposibil!
Inteligenta vine din inima, din centrul existentei tale, este cea care te face sa simti fericire la rasaritul soarelui, la sclipirea stelelor pe cer. Prin inteligenta traiesti, prin intelectualitate poti castiga multe dar nu vei mai avea viata.
Mi-a placut dintotdeauna sa stau de vorba cu oamenii si sa surprind clipe de inteligenta. De fiecare data am fost cucerit atunci cand acestea isi faceau loc printre raspunsurile bine gandite si am mers mereu pe premisa ca intelectualitatea se educa, se formeaza, insa inteligenta daca nu exista, nu o mai poti reinvia. Inteligenta se diminueaza cu cat intelectualitatea creste daca aceasta nu este gestionata si tinuta sub control. Creierul il putem folosi la matematica, in viata de zi cu zi, dar acesta niciodata nu ne va oferi trairi. Creierul este un sclav frumos, foarte util, dar ca stapan ne poate otravi viata.
Ca adulti, ramanem uimiti cand copiii sclipesc de inteligenta, dar nu pentru ca acel copil ar deborda de inteligenta ci pentru ca noi nu mai suntem inteligenti. Si orice samanta de inteligenta ni se pare un lucru nou, surprinzator. Inteligenta este omorata zilnic prin constrangeri, prin reguli, prin fluxuri mecanice create, prin rutina, prin etichetari, stereotipii si ajungem ca niciun cantec sa nu se mai inalte in inima noastra ci doar ne invartim in cerc fara a patrunde inauntru, traind la periferie.
Omul a uitat sa cante, sa danseze, a ajuns un infirm pentru ca a uitat sa reactioneze creativ la prezent. Daca in viata ta faci prea multe lucruri de care chiar vrei sa scapi, inseamna ca traiesti neinteligent. Daca ai uitat sa observi, sa cercetezi, sa urmaresti, uita-te bine la viata ta caci inseamna ca ai ajuns sa depinzi prea mult de altii.
Prima ta responsabilitate pe care o vei cara in carca toata viata, esti TU!
